Hai să mergem iar într-o călătorie.  Doar ia-mă de mână și pornim. Deja știi cum.

Și nu uita, să fii atent la soare, la nori, la vânt, la ploaie, la frunze și la flori, la lună și la stele… Voi fi în toate câte un pic, luminând, mângâindu-te, răcorindu-te, jucându-mă, iar mângâindu-te, alinându-te, radiând, învăluindu-te. Cu bucurie, cu culoare, parfum, strălucire, căldură, gâanduri frumoase aducătoare de pace în suflet.
Când vei privi luna să nu uiți să auzi și marea în care ea se reflectă, luminând urmele lăsate de pași pe nisip. Nu uita să asculți tăcerea. Să respiri odată cu ea și să te lași purtat măcar puțin în lumea în care spațiul și timpul nu există, în lumea în care putem fi în același timp, dincolo de orice.
Mai mult, putem fi orice, dincolo de orice.